Cre?tinul Dante, a carui biblie ideatica cuprindea car?ile teologului ?i filosofului Toma d'Aquino, nu cru?a, de-a lungul cânturilor din prima cantica, Infernul, luxuria, avari?ia, risipa, erezia, blasfemia vs Dumnezeu, camataria, codo?lâcul, simonia, ho?ia, fa?arnicia, frauda, falsificarea de bani sau metale operata de alchimi?ti, tradarea de patrie. Între personajele memorabile din Infern se decupeaza Francesca da Rimini (bolgia pacatelor trupe?ti), Ulise, simbol al aspira?iei omului de a depa?i limitele cunoa?terii, sau contele Ugolino da Gherardesca, cel ferecat în turnul din Pisa, condamna?i sa moara prin înfometare. Dante accentueaza tragedia, ridicând-o la cote shakespeariene, dând glas legendei în circula?ie precum ca, de foame contele ?i-ar fi canibalizat, dupa moarte, cei doi copii ?i cei doi nepo?i închi?i împreuna cu el: (Inf. c. XXIII).
